De multe ori incerc sa o inteleg, dar e ca si cum as desena un curcubeu folosind doar alb si negru.E practic imposibil, dar nu`mi pasa, o iubesc, lucru pe care nu`l pot explica.Adevarul e…ca am o slabiciune pentru ea.Nu stiu cum face, dar de fiecare data cand ma priveste pot citii in ochii ei ca ma iubeste, vad ca e fericita si stiu ca vrea doar sa`i dau atentie.E o copila, unii ar zice fara minte, dar cine`i baga in seama.Pot sa spun, sincer, ca pentru mine, ea, e jumatatea mea.Stiu ca poate sunt niste vorbe mari dar, asa e.Nu as putea trai fara ea, fara sa stiu ca e in siguranta, ca e fericita, ca se gandeste la mine si ca`mi duce dorul.
Multi au zis ca nu o merit, si sincer cred ca s`au pripit putin.Nimeni nu stie ce a fost intre noi, cate sacrificii am facut pentru ea si cate am sa mai fac.Si nimeni nu stie ca m`am simtit ca un caine atunci cand “mi`a frant inima prima oara”.Stiu ca nu`i place sa vorbesc despre asta, si n`o s`o fac, doar am amintit ca sa nu uite ca desi a fost ce a fost nu am putut sa o uit si m`am gandit zi de zi la ea dupa acel moment.
In concluzie, vreau sa stii ca indiferent de ce zice lumea, eu te iubesc si voi fi langa tine mereu.
Te iubesc!
