Din nou s`a facut lumina,iarna s`a dus.In sfarsit pot pasii pe asfastul negru fara sa alunec ,fara sa cad ,si fara sa ma ud la picioare.Multi s`entristeaza,dar..eu,unul ma bucur.Pot spune ca am scapat.Dar in fine ,sa continui,s`a facut lumina mai repede ca niciodata,cocosul canta dis de dimineata.Ma trezesc,ma ridic din pat,ma spal,ma schimb,si pornesc intr`o lume pe care multi dintre noi o uram,dar fara de care nu putem exista si trai, intr`o lume a “portocalei” in care valurile marii trebuie indepartate ,si multi dintre semeni stau in frig si striga,dar…nu`i baga nimeni in seama,mai ales ce de care vrem cu totii sa scapam.
De acolo,din asa zisa inchisoare,cum unii o numesc,dupa vreo 6 ceasuri,plec,iau drumul ingust spre marea masinarie care se presupune ca trebuie sa ma indrume spre casa,dar..care niciodata nu ma asteapta.Dar dupa ceva sudoare ajung in sfarsit ,infometat,la cubul galben pe care`l numesc casa.Aici e singurul loc unde gasesc gingasia si alinarea singuratatii mele,pe care nu o s`o impart cu nimeni.Intrat in cub,distractia incepe,dar nu tine mult ,cel mult 2 ore,caci apoi din rucsacul cel port de la 8 pana la 14 cu mine scot niste caiete pe care cu greu binevoiesc sa le deschid,caci in ele se afla cel mai codat limbaj din univers,scrisul meu pe care cu mana pe inima spun ca l`am mostenit de la tacami`o.Dar trec si peste asta dupa ceva vreme,si apoi un alt cub mai mic,cu un fel de ecran imi atrage atentia,o bucata de plastic cu butoane ma tenteaza si apas un buton si ecranul se aprinde,dau mai tare ,pun pe muzica,si scriu in continuare,parca cu c`un chef mai mare si vointa,dar asta pana ce termin,caci apoi stiu ca urmeaza,invatatul,dar trec peste ,si in cateva ceasuri termin.
Apoi o bucata mare,dreptunghiulara si moale ma chema spre ea,e patul,cel mai vechi si bun prieten al meu,imi iubesc patul,el imi stie toate povestile,stie toate mesajele pe care le`am scris,toate piesele pe care le`am ascultat si toate fetele care au trecut prin el.Iar apoi ,somn..pana dimineata cand o iau de la capat si ma gandesc cu nerabdare la ziua de vineri.Cea mai frumoasa zi a saptamanii.Si atunci imi vine in minte o intrebare,de ce e vineri asa departe de luni ,si totusi atat de aproape de luni,asta nu pricep.
Dupa ce trece si vineri ,vine o zi in care vad inca o data orasul,dar de data asta fara rucsacul din spate.In sfarsit ies,ma mai relaxez,cand e cald merg la o bere cand e frig la un ceai sau si mai bine un vin fiert,dar doar cand sunt intr`un patrat alb,de gheata ranit ore`n sir de niste lame ascutite care nu s`ar oprii niciodata.Aici,pe acest patrat misterios,unii isi intalnesc jumatatea,ceea ce caut si eu,dar se pare ca dau doar de sferturi sau cine stie ce subdiviziuni.Dar merg inainte,uit,o iau de la capat,caci …stiu,ca intr`o buna zii te voi gasii.Si din acea zii,voi numara fiecare secunda pana cand vom spune cu zambetul pe buze 2 de “DA”,ceea ce presupun ca va fi cea mai fericita zi din vietile noastre.
Ce caut eu la o femeie,asta ma intrebi?..Pai,in general nu am pretenti,dar ca fiecare persoane,am anumite cerinte,nu cer mult,vreau doar o fata cumsecade,frumoasa,desteapta,iar ca mai multe detalii despre aspect,fetele cu breton in dreapta ma atrag,de ce?nu stiu..pur si simplu.Altceva?poate..sinceritate si incredere,atat cer,si dupa parerea mea,nu cred ca e mult,dar ramane la latitudinea fiecareia.
In mare parte,ce`am scris mai sus,chiar daca am inceput cu gandul de a scrie o poezie,e viata mea pe scurt si cateva trairi,zic cateva pentru ca nu le pot scrie pe toate chiar daca as vrea sa ma descarc odata pentru totdeauna de toate ranile provocate de anumite “ele” pe care ba le`am iertat ba nu,dar asta in urmatoarea destindere.
